"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

luni, 15 mai 2017

povestea Democrației

La început,
când ne-a fost adusă Democrația,
toată lumea încăpea în ea 
în picioare,
aveai destul loc să-ți îndrepți spatele
după comunism.

Dar,
pe măsură ce se întindea și 
cuprindea totul,
Democrația a început
încet-încet
să scadă
în înălțime....

Oamenii au observat la un moment dat
că pentru a rămâne în Democrație
trebuiau 
să-și plece puțin
capul.

li s-a spus că e doar o manifestare
de civilizație
de politețe față
de Democrație....

dar după ceva timp
au trebuit să-și plece
și umerii.

apoi trunchiurile;

pe urmă,
genunchii și piepturile....

După cum progresează lucrurile,
din respect pentru Democrație,
mai avem puțin
și ajungem

în iad...


7 comentarii:

ROF spunea...

Este un progres evident...

Ramona spunea...

"Pînă la urmă, la o privire mai atentă, se poate constata cu stupoare că internaţionalismul proletar şi comunismul de ieri ajung să se întîlnească în puncte esenţiale cu internaţionalismul democratic şi comunitarismul de azi, deosebirile rămînînd doar de suprafaţă (altă „limbă de lemn”, altă strategie „civică”, altă hartă a „consumului” etc.); oricît de incomodă ar fi constatarea, avem de-a face, pînă la urmă, cu două forme echipolente de perversiune a vieţii istorice, avînd rădăcini comune în mentalitatea antitradiţionalistă şi fiind marcate de aceeaşi criză modernă a autorităţii, generatoare de monstruozităţi şi perversităţi conjuncturale, care au ruinat civilizaţia Europei creştine şi, prin extensie, statura sufletească a omului modern. E un cerc vicios de proporţii globalizante, pe care nu-l putem rupe decît conştientizîndu-l."

http://www.rostonline.ro/2017/05/criza-moderna-a-autoritatii/

Ovidiu spunea...

Exact cum spunea Mântuitorul Iisus Hristos ca vor veni zile când, dacă nu vom fi ca majoritatea, lumea va spune că suntem nebuni şi vom fi încet încet dați afară...

Marius Iordăchioaia spunea...

Ramona
Mi-a fost dor de comentariile dumneavoastră!

Ramona spunea...

Domnule Marius,

Acesta nu este comentariul meu, ci al unei persoane care, ca și dumneavoastră, are "pana" la dumnealui, înmuiată în iscusința dăruită de sus. Am citit articolul acum trei-patru zile și mi s-a părut prea mare coincidența vederii, astfel încât am atașat aici esența lui, așa cum o văd eu.

Comentariile mele personale, știți bine, uneori pot fi foarte departe de a vă fi dor de ele, aceasta ca să folosesc cuvinte delicate. Dar vă asigur că nu este ca urmare a unei dorințe de gâlceavă sterilă, ci ca urmare a unor dureri comune, exprimate însă așa cum am putut și am știut la momentul respectiv.

Dumnezeu să ne lumineze mințile și să ne curețe inimile, spre rostirea cuvintelor de trebuință!

Vă mulțumesc pe această cale pentru tot ceea scrieți și pentru modul în care puneți umărul la darea pe față a "cercului vicios"!

Theresa williams spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
DanielaBMED spunea...

Iadul din fiecare e mai puturos si mai dureros decat iadul democratiei, daca exista acesta. Eu cred ca exista un singur iad, cel din inima fiecaruia ; si care trebuie transformat in rai. Asta trebuie sa ne fie lupta si sensul vietii noastre, indiferent ca suntem in democratie sau in comunism... Poate ca Sfintii aveau pacea si iubirea de oameni, oricand si oriunde. Traiau raiul inca de aici. Viata pe glob, luata la gramada sau pe foarte putin pe sarite, poate fi considerata un iad. Sa facem rai in noi insine, cu Domnul. raiul nostru va cuprinde, cu timpul, in lumina lui, si pe altii... Dar trebuie sa incepem cu noi insine si sa continuam cu noi insine, facand curat intai in noi insine, apoi tot in noi insine, si apoi tot in noi insine, rugandu-ne pentru toti oamenii, fara sa-i clasificam, ci doar sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne invete sa-i iubim ; caci fara sa ii iubim pe toti oamenii, indiferent de starea lor sufleteasca, de neam, de regim..., nu vom intra in Camara Mantuitorului, in rai... Doamne, ajuta-ne!