întrebarea

Dumnezeu s-a făcut om.
Noi
când ne facem?

nostalgii

un bătrân profesor
întâlnind pe stradă 

un fost elev ajuns călugăr
i-a zis oftând:

lumea comunistă era gri

și oamenii îşi căutau

culorile

înlăuntrul lor...

acum

lumea e plină de culori

și oamenii sunt gri

pe dinăuntru...

călugărul şi-a plecat privirea în pământ
şi i-a răspuns
oftând la rândul său:
da, domnule profesor,

dar şi atunci ca-ntotdeauna
vieţile oamenilor au fost
tot nişte morţi vopsite

pentru că mereu am trăit
ucigând viaţa

ca să-i luăm culorile....

fiara

zi și noapte
cum se zbate
și cum latră
o ascult

dacă n-ar fi priponit-o
Dumnezeu pe Sfânta Cruce

viața mea
iubiți prieteni
m-ar fi

sfâșiat de mult...

umanism

Crucea e arcul
cu care Dumnezeu vânează
turma de oameni
ce-aleargă spre iad...

dar azi
cei răniţi de dragostea Lui
sunt imediat ajutaţi să-şi continue goana

căci lumea civilizată are
imense posibilități
de a se-ngriji

de sănătatea

nebuniei noastre.....

El este uşa

e dimineaţă şi iar
soarele ne umple
doar odăile....

fără Hristos
soarele nu încălzeşte
sufletele oamenilor

cu dragostea ce l-a zidit...

El e uşa
fără de care

dragostea rămâne

crucificată pe trupurile noastre
ca lumina soarelui pe zidurile acestor odăi

unde se naşte creşte
se înmulţeşte şi trece-n veşnicie

singurătatea
care ne poartă

numele....

lovitura de graţie

de câte ori i-au înfruntat pe oameni

creştinii au fost biruiţi

de duhurile rele...

şi ori de câte ori

i-au răbdat cu credinţă pe oameni

i-au biruit pe demoni....

viclenia supremă

a răului:

să ne facă să salvăm creştinismul

înjunghiindu-l în inimă...

emigrantul

acum câţiva ani
am făcut o cerere de azil politic
în Împărăţia Cerurilor...

mi s-a dat o broşură cu
demersurile pe care trebuie să
le intreprind pentru a fi acceptat,
se numeşte Evanghelie;

a trebuit mai întâi să vând tot ce aveam
şi să-mi cumpăr
de la săraci
un bilet...
apoi
să merg zilnic la ambasada
care se numeşte biserică
şi să răspund la
interviuri...

duminica
iau masa cu ambasadorul
şi ceilalţi oameni care se află
în aceeaşi situaţie cu mine...

în fiecare seară
pentru că nu mai am unde să-mi plec capul
cobor în inima mea
până la marginea lumii
şi privesc în zare până
îmi dau lacrimile...

după o vreme
după felul tot mai vag
în care percep lumea
mi-am dat seama
că aşteptarea de fapt
e o călătorie făcută
cu discreţie divină

că inima mea nu e un peron ci
un tren
şi că drumul spre Împărăţie nu
se măsoară în kilometri sau zile
ci
în lacrimi...

cateheze

a trăi creștinește
înseamnă
a dansa
pe muzica iubirii
lui Hristos. ..

memento (a)mori

în absenţa iubirii

Ortodoxia devine

cea mai absurdă şi cumplită

tortură....

toţi cei care nu vin

la Biserică pentru a căuta iubirea nelimitată

vor sfârşi prin a-l urî

  -  cu ura rece şi liniştită a formalismului

sau cu cea fierbinte şi manifestă a satanismului  - 

pe Hristos....

orice creştin care are altă

urgenţă decât iubirea

este un eretic...

blasfemia decentă

Dumnezeu mi-a deschis Raiul şi eu
mă duc la servici

Dumnezeu mi-a deschis Cerurile şi eu
mă duc să fac piaţa

Dumnezeu mi-a deschis inima Lui
şi eu deschid televizorul să văd ştirile....

toată ziua
viaţa mea liniştită
îl scuipă decent în obraz
pe Hristos...

primăvară

am început să mă bucur de
degenerarea trupului meu
de boli şi dureri

aşa cum te bucuri de surparea
unei case vechi

din care
oamenii au plecat de mult
şi nu mai locuiesc în ea
decât

greșelile lor...