"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

vineri, 31 iulie 2015

aliluia!


”Cu siguranță, nu există nici un om care nu poate să ajungă sfânt, ajunge să fie puțin viteaz, să aibă naturalețe, omenie, pace, capacitate de primire, adică să accepte ceea ce i se întâmplă în viață, să nu se neliniștească pentru nimic, nici pentru el însuși, nici pentru biserică, nici pentru societate, nici pentru vremuri. Noi, creștinii, ne băgăm mintea peste tot și avem impresia că ne pierdem, că suntem în pericol. Dar e oare Hristos vreodată în pericol? Chiar și când doarme, conduce valurile mării (Mt.8, 23-26), norii cerului și bătăile inimilor noastre.”( Emilianos Simonopetritul)


       

duminică, 19 iulie 2015

”Dacă popoarele ortodoxe nu transformă mediul cosmic în care trăiesc în civilizații materiale strălucitoare e că, pentru ele, raiul nu mai poate avea ființă pământească. Cetatea lui Dumnezeu sau Împărăția Lui nu e din lumea aceasta. Ea va trebui să fie Ierusalimul ceresc. Absorbite în acestă viziune a unui pământ și a unui cer transfigurate în plan eshatologic popoarele ortodoxe dezvoltă o viață materială redusă la strictul necesar. Din punct de vedere utilitarist e poate o slăbiciune. Din punct de vedere spiritual creștin, ele încarnează însă adevărata doctrină a Mântuitorului. A le obiecta această calitate ca o slăbiciune înseamnă a obiecta Mântuitorului slăbiciunea politică de a fi refuzat să fie împăratul iudeilor pentru a lupta împotriva stăpânirii romane.”( Nichifor Crainic - Curs de teologie mistică)

vineri, 17 iulie 2015

NU se face priveghere cu Psaltire. NU se face Cenaclu.

joi, 9 iulie 2015

test de personalitate

și păcătosul și sfântul sunt veșnici.
primul:
veșnic nemulțumit.
al doilea:
veșnic mulțumitor.


” Voi știți că din ORICE situație este o ieșire  -  Hristos, dar voia oamenilor este paralizată de patimile pământești, iar această ieșire universal mântuitoare se împletește neapărat cu o luptă împotriva sinelui, adică a propriilor patimi, și în cele mai multe cazuri lupta este lepădată.( Arh. SOFRONIE SAHAROV) 

miercuri, 8 iulie 2015

şi vine dimineaţa

aşa cum în toate mişcările prin celula lui
condamnatul la moarte
pileşte gratiile
cu o bucăţică de sârmă
ascunsă în pumn

aşa creştinul cu tot ce face
spune şi gândeşte
taie în taină legăturile
vieţii lui
cu lumea...

şi vine dimineaţa când
celula condamnatului e goală
iar lumina din inima creştinului
înlocuieşte cu totul
lumina zilei...


Viața după Evanghelie

Când eram în Grecia, în timpul războiului, ascultând spovedania oamenilor, le spuneam:
- Ați uitat să-mi spuneți de un mare păcat al vostru...
- Care?
- Că sunteți ucigaș...
- Nu, nu sunt ucigaș, și de aceea nu aș putea spune acest păcat...
- Dar, ia spune, în vremea războiului, când primeați vești că, printr-o oarecare operațiune, așa-zisul vrăjmaș a suferit mari pierderi, nu v-ați bucurat?
- Firește, căci ei au început războiul, ei sunt vinovați, și bine că i-au bătut.
- Deci, vezi dragul meu, oricum ai privi-o din punct de vedere omenesc obișnuit, în duhul Evangheliei aceasta înseamnă părtășie morală la ucidere, și deci păcatul cere căință.
Nu văd ca oamenii să fi înțeles cum trebuie cele de mai sus, și de aceea nu le mai rămâne altceva de făcut decât să se lepede de viața după Evanghelie, să se îndepărteze de Hristos, să-și uite adevărata obârșie în planul duhului, și să se preschimbe în unii osândiți la moarte animalică.( ARH. SOFRONIE - Scrisori care familia protoiereului Boris Stark.)

marți, 7 iulie 2015

cuvânt esențial

Pace vouă! Cuvintele acestea au fost primele cuvinte ale lui Hristos când S-a arătat ucenicilor după Înviere. Marele, în realitate Singurul, adevărat Biruitor, Biruitorul morții, Hristos, contrar multor altor ”biruitori”, rostește aceste blânde cuvinte. În ele, firește, se găsește mai multă biruință decât în toate biruințele năsâlnice. Și deoarece până astăzi mai marii lumii acesteia nu au auzit și nu voiesc să audă aceste cuvinte ale lui Hristos, iată că se ajunge la faptul că și noi, cei mici, care însetăm după pace și libertate, bineînțeles, adevărata pace și libertate, suferim din pricina asupririi ce zdrobește lumea întreagă, datorită luptelor mai-marilor acestei lumi, pentru a ajunge la deplina împărățire.(...) Dar ca să nu biruiască stăpânitorul lumii acesteia, Hristos ne-a dat rugăciunea, și atunci, oricum, cele de care avem nevoie se vor săvârși.”(ARH. SOFRONIE - SCRISORI CĂTRE FAMILIA PROTOIEREULUI BORIS STARK)