"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

joi, 30 octombrie 2014

lucrarea

iată zdrobit zace lucrătorul
pe plugul său de lemn...
până-n crucea nopţii a lucrat ogorul
căzut sub blestem....

mâinile gleznele coasta i-s sparte
de râvnă câtă a pus...
cu fruntea în spinii inimii mele
doarme Iisus...

şi toată truda pentru bobul de rouă
ce-mi licăre-n ochi
ca steaua în geam...
s-a rupt apa inimii... se naşte
din piatră un fiu lui Avraam...













luni, 27 octombrie 2014

vânătoarea de suflete

lumea lui Dumnezeu lumea reală:
tot mai asfaltată betonată
poluată aglomerată defrişată terorizată
cutremurată inundată iradiată ebolizată:
stresantă...

lumea virtuală:
tot mai luminoasă  mai colorată
mai variată
mai plină de făgăduinţe şi oportunităţi
mai lesnicioasă mai comodă mai plăcută:
aseptică sigură liniştitoare...

Doamne, ce vânătoare civilizată
de suflete!
fără o picătură de sânge
fără un ţipăt de spaimă
fără un foc de armă...

nu scapă decât cei ce rămân în lumea reală
cu Dumnezeu
pe crucea
iubirii ei până la capăt...

joi, 23 octombrie 2014

vreme bună

tinereţea
e vremea căutării şi aflării
sensului vieţii...

maturitatea apoi
e vremea mutării noastre lăuntrice
din viaţă
în sensul ei...

iar bătrâneţea
e vremea surâsului de dincolo
al celui care
a reuşit....


o cateheză în aer liber

Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi.( IOAN 8, 33)

într-o inimă vie care iubeşte
căldura şi lumina vieţii
orice om întâlnit orice frunză animal sau nor
e o întâlnire cu bunătatea de la început a lumii
şi naşte în suflet
recunoştinţă şi mulţumire...

în Biserică am aflat "de ce" este aşa
structura liturgică a sufletului
firescul lui...

inima omului e făcută să cuprindă lumea
să o iubească şi să mulţumească
pentru ea...

deşi această slujire acum te umple de răni
"din creştet până-n tălpi"
bucuria pe care o aduce de Sus
preface rănile în raze
şi sângerarea în zori...

această liturghie zilnic se slujeşte pe crucea fiecărei vieţi
de fiecare suflet ce-şi aduce
cu mâini străpunse sângele şi trupul
la Dumnezeu
spre a fi prefăcute
în trupul şi sângele lui Dumnezeu....

numai în Trupul lui Hristos
suferinţa şi moarte au fost şi ele făcute "bune foarte"...
de-aceea sufletul doar în El
îşi poate afla în lume acum
odihna şi fericirea...

şi când
acum şi aici
deplin se umplu prin Duhul Lui
de atunci şi acolo

cade din adâncul inimii ultima lacrimă
luând cu sine de pe obraz
ultima mască....
şi suntem
cu adevărat
liberi....


marți, 21 octombrie 2014

oare când?

copacii sunt goi.
în mugurii lor seva
a fost atinsă de lume. şi rodul
în culmea frumuseţii lui
a căzut...

sufletul meu e gol.
în gândurile lui viaţa
a fost muşcată de trufie. şi faptele
în culmea frumuseţii lor
s-au făcut căderi...

oare când vor învăţa copacii
să nu mai rupă frunze din Rai
ca să acopere ruşinea lumii

şi sufletul meu să tacă
lăsând viaţa să-i fie
singurul gând?


ceasul întunericului

e ceasul din noapte când pofta neîmplinită
se face spaimă
şi fierbintele gând refuzat redevine
umbră de vifor şuierător...
când pacea lumii
nu-şi mai ţine răsuflarea şi exhală
duhoarea ei de mlaştină a iadului
iar zidurile caselor pot ofta
scrâşnetul lor de capcane ruginite...

e ceasul când răul se odihneşte
de măştile pe care le poartă ziua....

atunci Iisus rămâne
singura lumină ce nu se stinge
şi Numele Lui singura inimă
ce nu se opreşte....


fântâna

în adâncul clipei
clipoceşte
veşnicia...

doar mintea
ce se coboară în inimă
poate să bea...

duminică, 19 octombrie 2014

din Catehismul toamnei

n-am căzut de la o viaţă morală
ci din Rai. atunci de ce evlavia noastră
cel mai adesea se opreşte
la o viaţă morală?
e rodul liturghiilor fără Euharistie
al creştinismului fără Împărăţie...

dimineaţă de toamnă.
soarele ridică în cer lumina
frunzelor căzute.

" Azi, cu Mine, în Rai."
iată morala Bisericii de Răsărit
iată evlavia ce pătrunde viaţa
până la dragostea
care ne-o dă....


sâmbătă, 18 octombrie 2014

Iisus m-a învăţat

Iisus m-a învăţat
să privesc prin inimă lumea
s-o privesc cu lacrimi până voi vedea
în adâncul luminii ce-o ţine încă
Împărăţia Cerurilor
aşteptând în ea

ca prin tot ce fac în lume s-o ating...
şi adunând lumina ei în suflet,
lumea,
cu dragostea ce-o ţine,
s-o înving...


cateheză

toţi îl socotesc pe convertit un ales.
dar ar fi de ajuns să citească Evanghelia
cu inima
şi toţi s-ar converti.
ştiu de ce se tem: că citind Evanghelia cu inima
Iisus le-ar smulge-o din piept.
e adevărat.
şi nu le-ar da-o înapoi decât
în Cer....

iată lumea fără Iisus: o lume fără Cer.
şi iată lumea fără Cer: o lume
fără inimi...

vineri, 17 octombrie 2014

o altfel de toamnă

e o altfel de toamnă:
se face linişte în cuvinte. o linişte
ce  se preschimbă în lumină...
stau în pragul ei şi tremur: mi-e teamă.
şi-n frica aceasta
e-ntreaga mea vină...

dar pun mintea
în inimă
şi-o strâng
până doare...

cu prima lacrimă
pragul dispare...


joi, 16 octombrie 2014

calul de piatră

azi dimineaţă a venit la mine
calul de piatră din copilărie
(un capăt al zidului ridicat
în jurul pubelelor)
pe care-n fiecare zi sufletul meu
biruia lumea
şi mergea în Rai
ca acasă....

l-am auzit sforăind uşor în
adâncul inimii...
ce-ai mai crescut! i-am şoptit
mângâindu-i nările...
pielea ta străluceşte ca cerul de vară, căluţule!
şi
ca să te pot încăleca acum
trebuie să mă urc
pe o cruce....



duminică, 12 octombrie 2014

exorcizare

ieşi afară, curvo! în Numele Domnului 
ieşi din inima mea! 
strig toată ziua
către viaţa asta pe care
o poţi avea

fără să mori pentru ea...

vineri, 10 octombrie 2014

mortul

m-am dus să-l văd.
avea ochii deschişi
goliţi de vise.
nu era mort.
ci doar se trezise
de tot...

joi, 9 octombrie 2014

Ultimii?

Oare suntem ultimii din acea poveste
în care-un mort îşi aminteşte
cine este?
şi amintindu-şi se întoarce-n sine
şi zvârle ghinda şi doreşte
pâine?

oare suntem ultimii din cei ce-au plâns
simţind în inimă
cum îi aşteaptă Tatăl
când L-au văzut pe Cruce în Iisus
ştergându-le cu sânge
tot păcatul?....

Căci am făcut din Cruce
o icoană frumoasă
pe zidul cocinei în care stăm...
o icoană dar nu
o întoarcere-acasă...
privim la ea când ghindă mâncăm....

Căci noi vrem drepturi depline
în ţara păcatului!
suntem fiii care nu se mai întorc,
ci scriu pomelnice
cerându-I şi Tatălui
doar o viaţă mai bună
mai frumoasă
de porc....