"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

marți, 30 decembrie 2014

forever

când un om iubește
vrea să rămână pentru totdeauna
cu persoana iubită.
dar totdeauna 
e ceva care aparține lui Dumnezeu.

a te căsători
înseamnă a merge la Dumnezeu
ca să iei acel totdeauna
pentru dragostea ta....

iar acel totdeauna 
coborât în dragostea oamenilor
se numește

Hristos...


joi, 18 decembrie 2014

cuiul

n-am cunoscut decât suflete curve și
suflete îngerești.
nu există suflete umane.
asta e o invenție a păcatului. o cădere
pe care senzualitatea o face să pară
înălțare.

"du-te și să nu mai păcătuiești "
îi spune Iisus femeii prinsă în adulter.
dar unde să se ducă să nu mai păcătuiască?
pe cruce.
pe crucea cu un singur cui: cel bătut
în inimă.
în cuiul acela să te zbați ca un fluture
prins în insectar:
până storci din tine
tot zborul acela care face
căderea să pară o
înălțare....


miercuri, 17 decembrie 2014

azi mi-am dat seama

azi mi-am dat seama că viața mea
e un refuz artistic al
sfințeniei...

tăcerile gândurile cuvintele faptele
sunt creștine
nu în măsura în care sunt profunde sau frumoase
ci doar în măsura în care
sfințesc...



luni, 15 decembrie 2014

atentatul


deodată
pe stradă într-o stație de metrou
într-un parc sau supermarket un om
izbucnește în plâns
strigând înnăbușit O, Iisuse Dumnezeule!....

atunci cei din jur
anunță îngroziți autoritățile că iar
a avut loc un atentat

organizat de acei cumpliți teroriști
care cu puțină pâine și vin
își transformă inimile
în bombe artizanale
și le detonează în inimile celorlalți
aruncându-le în aer

moartea....

miercuri, 10 decembrie 2014

la orfelinat

le-a povestit Evanghelia
până copilul din ei
a încetat să se mai arunce cu
capul în zid...

le-a povestit Evanghelia
până copilul din ei
n-a mai tremurat așteptând
funia udă
sau jetul hidrantului
să-l lovească din adâncul memoriei....

le-a povestit Evanghelia
până copilul din ei
a găsit în ea un loc unde să se ascundă
de cei ce-l caută încă
în fiecare noapte
să-l violeze...
.......................................
când a plecat câțiva deja
adormiseră cu Iisus
pe Cruce
cu rănile frunților lipite de
sânul Tatălui....

luni, 8 decembrie 2014

am văzut filmul!


am văzut filmul de acțiune
SEXUL versus BARZA.

Sex
eroul principal
urmărind Barza
ucide pe rând spectaculos
cei mai mari dușmani ai lumii de azi:
Dragostea Căsătoria Copiii Anatomia Umană și Sănătatea Mintală...

și toți cei din sală
ne uitam fascinați ce rol fabulos
face în acest film moartea

cu viețile noastre....

duminică, 7 decembrie 2014

întoarcerea


adevăratul creștinism se învață la Cină
de la Ioan: iei sfintele taine
apoi
te ghemuiești la pieptul lui Iisus
până
redevii o parte 
din
inima Lui...

ca un bun creștin


ieri noapte a venit Sf. Nicolae
și mi-a pus daruri
în inimă...

ca un bun creștin
le-am împărțit cu aproapele:
eu am luat dulciurile
și lui i-am dat
nuiaua.....


grădinița lui Iisus


fiind
un copil întârziat
sunt zilnic dus la Grădinița lui Iisus:
mănânc Trupul și beau Sângele Lui
dorm în brațele Sale și mă joc
cu vorbele Lui
până grădinița crește
și se face

Grădina Raiului....



adresa

azi ninsoarea a redevenit cuvinte
și cuvintele lumină
și lumina dragoste
vorbirea cuiva care încearcă să-ți explice adresa
lui Dumnezeu...

acea dimineață

azi a venit din nou dimineața aceea
când vreau iertarea
pe care un om o cere doar pe patul morții
atunci când în urmă
totul e vină
și în față
iad...

e acea dimineață care vine
după ce Tu ți-ai petrecut toată noaptea
în mine
căutându-mi inima....

vineri, 5 decembrie 2014

înecatul


cuvintele sufletului tău
stau închise în Biblie
ca într-o casetă de bijuterii
pe care le porți doar duminica
la biserică....

și dorințele tale
ca mâinile unui mut
căutându-și disperat cuvintele și nereușind
decât să-ți tragă sufletul
în adâncul
disperării lor....

îți văd în ochi
duminica la biserică:
cadavrul sufletului înecat
într-o viață mută....


joi, 4 decembrie 2014

păcatul

păcatul
e
un prezervativ pentru inimă....

ca trăind sau gândind
să nu-i faci cumva
Adevărului sau Vieții
un fiu (o fiică)

din tine...


duminică, 30 noiembrie 2014

ninsoarea lăuntrică


ninsoarea Numelui
în noaptea
inimii...

o liniște
din ce în ce mai
curată...


miercuri, 26 noiembrie 2014

poporul toamnei

poporul meu e sărac
dar sărăcia lui
nu e în primul rând în portofele
ci în inimi...

sărutul de dimineaţă al soţilor care pleacă la lucru
surâsul femeii care a aflat că va avea un copil
ochii bunicului care îşi priveşte nepoţii
toate chipurile cuvintele şi faptele acestui popor
sunt tot mai sărace
în bucurie şi lumină....

am copilărit într-o familie săracă
în condiţiile mizere
ale unei colonii de muncă
dar ce cosmică bucurie de a trăi!

şi când a venit mai târziu puţina noastră prosperitate
n-a fost altceva decât rodul şi celebrarea
bucuriei noastre de a trăi...

în ţara în care
se spune paterical " mai bine o
coajă de pâine cu veselie
decât friptură cu năduf"
iată şi coaja de pâine e plină
de tristeţe şi resentiment...

în ţara în care
o fărâmă de pâine şi un strop de vin
se prefac în tot trupul şi sângele lui Dumnezeu
credinţa în Hristos moare
de foame şi sete de bucurie şi lumină
prefăcându-se în cea mai smerită
dintre tristeţi...

cum a ajuns acest neam
poporul toamnei?

Dumnezeu e milostiv
când nu ne înmulţeşte banii...
căci ce am face noi românii cu ei
decât să cumpărăm şi mai multă
nefericire?....


sâmbătă, 22 noiembrie 2014

piatra în apă

inima omului
stă
în lumina lui Dumnezeu
ca
o piatră în apă:

n-o poate cunoaşte
decât
zdrobindu-se...


miercuri, 19 noiembrie 2014

stilul brâncovenesc

a trăi acum
cu bucurie şi generozitate
acea viaţă
care nu te părăseşte
când ţi se ia

capul...


creştinul

creştinul
e un om care îşi face un rost în lume
făcând lumii
un rost în cer...


libertatea omului

în inima fiecărui om e o Mână
pe care
fie o pironeşti cu egoismul tău
fie o laşi să termine şi în tine

facerea lumii...


marți, 18 noiembrie 2014

student la teologie

urmez de câţiva ani
cursurile de duminică
dimineaţa ale Sf. Ioan Gură-de-Aur
şi uneori ale
Sf. Vasile cel Mare...

am picat la toate verificările făcute
de duhovnicul meu...
şi
pentru că sunt un repetent incorigibil
cel mai prăpădit dintre toţi
studenţii Iubirii

însuşi Examinatorul Şef
şi-a dezbrăcat roba şi s-a
aşezat lângă mine
şi-a început să-mi sufle
în inimă

dragostea lui
de Dumnezeu şi aproapele....


la anticariat

Doamne, ce mai iubesc moartea poeţii !
ca s-o simtă pe ea îmbrăţişează
prieteni soţii idei
viaţa însăşi...

am găsit la anticariat
volumul unul poet olandez din anii 80 şi
răsfoindu-l mi-am amintit
cât de mult iubesc poeţii moartea...

ei scriu monologul halucinant
al mâinii de ebonită
care pare să ceară ajutor ieşind
din valurile unei mări de hârtie...

stau într-un anticariat neîncălzit
printre vrafuri şi rafturi pline de cărţi
ca-ntr-o magazie de spovedanii şi pomelnice
niciodate duse la preot
în templul acestei culturi care
neputând să învingă moartea
îşi racolează adepţii
înfrumuseţându-le halucinant înfrângerea,

stau citind şi recitind acest vers
" unde ne-am putea ascunde
când bezna iese din noi
devastând în drumul ei totul
până şi propriile noastre
urlete?"

şi mă gândesc cu durere la toţi acei poeţi
la toţi acei oameni care
au murit departe de
îmbrăţişarea mântuitoare a Crucii
cu gurile încremenite
de voluptatea propriului urlet
în orgasmul fatal
al iubirii de sine...

moartea veşnică domneşte în poemele lor
căci au o frumuseţe care
nu mă lasă să-i plâng...

sâmbătă, 15 noiembrie 2014

leagănul gol

când ies din casă
simt tot mai des nevoia
să mă opresc în micile parcuri
sau locuri de joacă
dintre blocuri....

stând acolo pe o bancă şi privind iarba
redevin copilul care aştepta
într-un leagăn din curtea Grădiniţei
să vină cineva
să-l ia acasă....

apoi
întors în apartamentul meu
îmi fac o cafea mă aşez pe canapea
şi privind icoanele
aştept...

să vină cineva
să mă ia acasă....


omul duhovnicesc

omul duhovnicesc este
un băiat care ajunge bărbatul
în stare să apere
copilul din el...

vineri, 14 noiembrie 2014

poate...

poate primul păcat de spovedit al românului ortodox
este
nefericirea de a fi creştin...

acest păcat ascuns sub toată evlavia noastră
a transformat Ortodoxia într-o
mască evlavioasă a nefericirii
şi "purtătorul pungii" Bisericii
într-un Iuda care nu se mai căieşte decât
pentru preţul prea mic luat pe vânzarea lui Hristos
şi care nu mai spânzură decât
restul de principii morale vinovate de acest
eşec financiar....
pentru că Iuda e ucenicul pe care Hristos
nu-l face fericit
şi care
ori mărtusiseşte aceasta ca neputinţă a sufletului său
ori
Îl vinde pe Hristos pentru ceea ce îl face fericit...

Ortodoxia nu vindecă de sărăcie
ci de nefericirea de a fi sărac
prin sălăşluirea lui Dumnezeu
în sărăcia noastră...

Ortodoxia nu vindecă de suferinţă
ci de nefericirea de a suferi
prin sălăşluirea lui Dumnezeu
în suferinţa noastră...

Ortodoxia e Dumnezeu
ca fericire a omului...

de aceea
poate primul păcat pe care ar trebui să-l spovedim
e că nu mai căutăm în Ortodoxie
fericirea...


joi, 13 noiembrie 2014

creştinii de azi

ca şi evreilor de acum două milenii
şi creştinilor de azi le e dragă
venirea lui Iisus
în oraşele şi casele şi la mesele lor
înmulţind pâinea şi vinul
cunoaşterea şi bucuria
mângâindu-le copiilor creştetele
şi părinţilor
inimile...

dar când încep să simtă
că stând şi mâncând şi vorbind cu El
viaţa lor începe să se desprindă de pământ
o spaimă cumplită îi cuprinde
îngheţându-le sufletele...

atunci repede Îl scot afară din viaţa lor
Îl duc în biserică
şi-L răstignesc iar pe crucea altarului
cu multe metanii şi sărutări
verificând
dacă L-au pironit cum trebuie....

miercuri, 12 noiembrie 2014

frunzele

ca palmele unui preot
au luat lumina fiecărei zile
şi frângând-o au
cuminecat copacii...
apoi
în seara anului
s-au aşezat cuminţi
pe pieptul pământului...

vântul le ridică uneori în aer
şi le scutură de ţărână legănându-le
ca o mamă care-şi adoarme pruncul
înainte de a le strânge lângă rădăcini
într-un ultim altar...
pe el vor dărui
şi toată lumina din care
sunt făcute...
...........................
stau la fereastră şi privesc plângând
liturghia toamnei:
încă un an al inimii pustiu fără rod
în care nu mi-am întins
frunzişul sufletului în Lumină...

ci mi-am acoperit cu el teama
de durerile cu care Lumina
ar trece prin mine în ceilalţi....

marți, 11 noiembrie 2014

însemnare pe un colţ de viaţă

s-a rupt ceva în mine...
nu mai sunt legat de această lume...
doar de lumina
care o ţine...

luni, 10 noiembrie 2014

lagăr de suflete

copiii scăpaţi de la Auschwitz
şi-l amintesc pe doctorul Mengele
ca pe un bărbat frumos elegant educat
care îi mângâia pe cap vorbindu-le blând
când benzina sau altă substanţă pe care le-o injecta
începea să-şi facă efectul letal...

"era doar un om de ştiinţă care încerca
să obţină soldatul perfect..."

dar copiii de mâine ai Europei
îşi vor mai aminti de modul civilizat şi umanist
în care Dr.Corectitudine Politică le-a administrat
diversele dejecţii morale?

"e doar un sistem ştiinţific care încearcă
să obţină cetăţeanul perfect..."

Dr. Mengele n-a murit şi Auschwitzul
nu s-a închis:
doctorul îşi continuă experimentele
ca politician
iar Auschwitzul prosperă ca
lagăr de suflete

în care

aşa cum arătau atunci copiii evrei la trup
aşa sunt aduşi să arate acum
copiii creştini
pe dinăuntru....

căci
aşa trebuie să plătească
cele două popoare "vina"
întrupării Fiului
lui Dumnezeu....


joi, 6 noiembrie 2014

un creştin viu

stăpânirea lumească
i-a cumpărat sau speriat ucenicii
apoi L-a legat şi răstignit ca pe ultimul criminal
ca oamenilor să le fie imposibil să creadă
că El este Dumnezeu
că prin Cel ce-Şi târâie Crucea
desfigurat de lovituri şi scuipat
a venit la ei
Împărăţia Cerurilor ...

şi tot aşa face de două milenii
şi cu Biserica Lui...

dar Hristos
pironit în cuiele Crucii
avea puterea să smulgă
sufletul unui tâlhar din iadul păcatelor lui
şi să-l arunce în Rai...
şi de două milenii aceasta
e inima şi viaţa cea adevărată
a Bisericii...

şi inima Bisericii e ascunsă
în inima fiecărui creştin
dar
numai cine-şi zdrobeşte inima lui
pentru ca inima Bisericii să bată în el
este
un creştin viu...


duminică, 2 noiembrie 2014

lăsaţi copiii...

Azi, copiii
sunt opriţi să vină pe lume; iar dacă totuşi au venit cu trupul
sunt repede scoşi cu sufletul din ea
de industria visului....
Căci frumuseţea şi bunătatea lumii vorbesc de Creator,
iar durerile ei, de Hristos...
Biserica e azi singura legătură a omului
cu realitatea: insula
din oceanul nebuniei...
Nu mai poţi atinge iarba decât cu mâna lui Hristos
nu mai poţi zări cerul decât cu ochii Lui
nu mai poţi iubi cu adevărat
decât cu dragostea Lui...
pentru că nu mai simţi nevoia să faci acestea
decât mişcat de Duhul Lui.....

Ca să trăieşti real
în lumea reală
printre oameni făcuţi din carne şi sânge
nu din pixeli,
printre fiinţe care au nevoie de iertare şi iubire nesfârşite
nu de like-uri,
nu se mai poate azi decât
cu Trupul şi Sângele lui Hristos...

El încă ne strigă pe toţi din Potir,
de pe Podul
dintre vrajă şi realitate:
Lăsaţi copiii 
din voi
să vină la Mine!...


joi, 30 octombrie 2014

lucrarea

iată zdrobit zace lucrătorul
pe plugul său de lemn...
până-n crucea nopţii a lucrat ogorul
căzut sub blestem....

mâinile gleznele coasta i-s sparte
de râvnă câtă a pus...
cu fruntea în spinii inimii mele
doarme Iisus...

şi toată truda pentru bobul de rouă
ce-mi licăre-n ochi
ca steaua în geam...
s-a rupt apa inimii... se naşte
din piatră un fiu lui Avraam...













luni, 27 octombrie 2014

vânătoarea de suflete

lumea lui Dumnezeu lumea reală:
tot mai asfaltată betonată
poluată aglomerată defrişată terorizată
cutremurată inundată iradiată ebolizată:
stresantă...

lumea virtuală:
tot mai luminoasă  mai colorată
mai variată
mai plină de făgăduinţe şi oportunităţi
mai lesnicioasă mai comodă mai plăcută:
aseptică sigură liniştitoare...

Doamne, ce vânătoare civilizată
de suflete!
fără o picătură de sânge
fără un ţipăt de spaimă
fără un foc de armă...

nu scapă decât cei ce rămân în lumea reală
cu Dumnezeu
pe crucea
iubirii ei până la capăt...

joi, 23 octombrie 2014

vreme bună

tinereţea
e vremea căutării şi aflării
sensului vieţii...

maturitatea apoi
e vremea mutării noastre lăuntrice
din viaţă
în sensul ei...

iar bătrâneţea
e vremea surâsului de dincolo
al celui care
a reuşit....


o cateheză în aer liber

Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi.( IOAN 8, 33)

într-o inimă vie care iubeşte
căldura şi lumina vieţii
orice om întâlnit orice frunză animal sau nor
e o întâlnire cu bunătatea de la început a lumii
şi naşte în suflet
recunoştinţă şi mulţumire...

în Biserică am aflat "de ce" este aşa
structura liturgică a sufletului
firescul lui...

inima omului e făcută să cuprindă lumea
să o iubească şi să mulţumească
pentru ea...

deşi această slujire acum te umple de răni
"din creştet până-n tălpi"
bucuria pe care o aduce de Sus
preface rănile în raze
şi sângerarea în zori...

această liturghie zilnic se slujeşte pe crucea fiecărei vieţi
de fiecare suflet ce-şi aduce
cu mâini străpunse sângele şi trupul
la Dumnezeu
spre a fi prefăcute
în trupul şi sângele lui Dumnezeu....

numai în Trupul lui Hristos
suferinţa şi moarte au fost şi ele făcute "bune foarte"...
de-aceea sufletul doar în El
îşi poate afla în lume acum
odihna şi fericirea...

şi când
acum şi aici
deplin se umplu prin Duhul Lui
de atunci şi acolo

cade din adâncul inimii ultima lacrimă
luând cu sine de pe obraz
ultima mască....
şi suntem
cu adevărat
liberi....


marți, 21 octombrie 2014

oare când?

copacii sunt goi.
în mugurii lor seva
a fost atinsă de lume. şi rodul
în culmea frumuseţii lui
a căzut...

sufletul meu e gol.
în gândurile lui viaţa
a fost muşcată de trufie. şi faptele
în culmea frumuseţii lor
s-au făcut căderi...

oare când vor învăţa copacii
să nu mai rupă frunze din Rai
ca să acopere ruşinea lumii

şi sufletul meu să tacă
lăsând viaţa să-i fie
singurul gând?


ceasul întunericului

e ceasul din noapte când pofta neîmplinită
se face spaimă
şi fierbintele gând refuzat redevine
umbră de vifor şuierător...
când pacea lumii
nu-şi mai ţine răsuflarea şi exhală
duhoarea ei de mlaştină a iadului
iar zidurile caselor pot ofta
scrâşnetul lor de capcane ruginite...

e ceasul când răul se odihneşte
de măştile pe care le poartă ziua....

atunci Iisus rămâne
singura lumină ce nu se stinge
şi Numele Lui singura inimă
ce nu se opreşte....


fântâna

în adâncul clipei
clipoceşte
veşnicia...

doar mintea
ce se coboară în inimă
poate să bea...

duminică, 19 octombrie 2014

din Catehismul toamnei

n-am căzut de la o viaţă morală
ci din Rai. atunci de ce evlavia noastră
cel mai adesea se opreşte
la o viaţă morală?
e rodul liturghiilor fără Euharistie
al creştinismului fără Împărăţie...

dimineaţă de toamnă.
soarele ridică în cer lumina
frunzelor căzute.

" Azi, cu Mine, în Rai."
iată morala Bisericii de Răsărit
iată evlavia ce pătrunde viaţa
până la dragostea
care ne-o dă....


sâmbătă, 18 octombrie 2014

Iisus m-a învăţat

Iisus m-a învăţat
să privesc prin inimă lumea
s-o privesc cu lacrimi până voi vedea
în adâncul luminii ce-o ţine încă
Împărăţia Cerurilor
aşteptând în ea

ca prin tot ce fac în lume s-o ating...
şi adunând lumina ei în suflet,
lumea,
cu dragostea ce-o ţine,
s-o înving...


cateheză

toţi îl socotesc pe convertit un ales.
dar ar fi de ajuns să citească Evanghelia
cu inima
şi toţi s-ar converti.
ştiu de ce se tem: că citind Evanghelia cu inima
Iisus le-ar smulge-o din piept.
e adevărat.
şi nu le-ar da-o înapoi decât
în Cer....

iată lumea fără Iisus: o lume fără Cer.
şi iată lumea fără Cer: o lume
fără inimi...

vineri, 17 octombrie 2014

o altfel de toamnă

e o altfel de toamnă:
se face linişte în cuvinte. o linişte
ce  se preschimbă în lumină...
stau în pragul ei şi tremur: mi-e teamă.
şi-n frica aceasta
e-ntreaga mea vină...

dar pun mintea
în inimă
şi-o strâng
până doare...

cu prima lacrimă
pragul dispare...


joi, 16 octombrie 2014

calul de piatră

azi dimineaţă a venit la mine
calul de piatră din copilărie
(un capăt al zidului ridicat
în jurul pubelelor)
pe care-n fiecare zi sufletul meu
biruia lumea
şi mergea în Rai
ca acasă....

l-am auzit sforăind uşor în
adâncul inimii...
ce-ai mai crescut! i-am şoptit
mângâindu-i nările...
pielea ta străluceşte ca cerul de vară, căluţule!
şi
ca să te pot încăleca acum
trebuie să mă urc
pe o cruce....



duminică, 12 octombrie 2014

exorcizare

ieşi afară, curvo! în Numele Domnului 
ieşi din inima mea! 
strig toată ziua
către viaţa asta pe care
o poţi avea

fără să mori pentru ea...

vineri, 10 octombrie 2014

mortul

m-am dus să-l văd.
avea ochii deschişi
goliţi de vise.
nu era mort.
ci doar se trezise
de tot...

joi, 9 octombrie 2014

Ultimii?

Oare suntem ultimii din acea poveste
în care-un mort îşi aminteşte
cine este?
şi amintindu-şi se întoarce-n sine
şi zvârle ghinda şi doreşte
pâine?

oare suntem ultimii din cei ce-au plâns
simţind în inimă
cum îi aşteaptă Tatăl
când L-au văzut pe Cruce în Iisus
ştergându-le cu sânge
tot păcatul?....

Căci am făcut din Cruce
o icoană frumoasă
pe zidul cocinei în care stăm...
o icoană dar nu
o întoarcere-acasă...
privim la ea când ghindă mâncăm....

Căci noi vrem drepturi depline
în ţara păcatului!
suntem fiii care nu se mai întorc,
ci scriu pomelnice
cerându-I şi Tatălui
doar o viaţă mai bună
mai frumoasă
de porc....

marți, 16 septembrie 2014

deţinut politic al libertăţii


creştinul e deţinutul politic al libertăţii
care s-a dat oamenilor
înainte de a fi
oameni.

creştinul e deţinutul politic al Sodomei şi Gomorei
torturat neîncetat de cele
pe care le vede
în inima lui şi în lume
condamnat pe viaţă.

creştinul e deţinutul politic
al fericirii pământeşti.

de aceea
când moare
trupul lui e aruncat cu scârbă
în cer...


miercuri, 10 septembrie 2014

pâinea inimii

o uşă s-a deschis în întunericul inimii mele.
şi o lumină aştepta în prag.
am rugat-o să intre. dar
nu s-a mişcat.

am început s-o strig
s-o implor
să mă tângui
cu lacrimi
că fără ea pier...

lumina era tot în prag. dar uşa
creştea ca o pâine
făcându-se

cer....

joi, 28 august 2014

duminica tristeţii lui Hristos

duminică se va citi iarăşi
Evanghelia cu tânărul bogat.
în biserici unde aproape nimeni nu mai vine
pentru viaţa veşnică.
ci ca să-i ceară lui Iisus
tinereţe şi bogăţie....

marți, 26 august 2014

magie albastră

ţara mea e parte dintr-un gulag ciudat
unde tinerii sunt torturaţi până acceptă
să evadeze...

sunt injectaţi cu stimuli erotici
până coboară râzând de pe crucea
propriei coloane vertebrale

şi se târăsc frenetic spre "libertate"
prin toate noroaiele lumii

până izbutesc să iasă afară

din Om...

luni, 25 august 2014

al treilea război mondial

al treilea război mondial a început de mult...
de peste două decenii
zi şi noapte
cad bombe în lăuntrul nostru
din trapele
televizoarelor..

singurele adăposturi
bisericile...
şi singurii supravieţuitori
răstigniţii....

în rest doar trupuri
fără suflete
mişcate încoace şi-ncolo
de suflul exploziilor lăuntrice...

duminică, 24 august 2014

civilizaţie

un cetăţean se apleacă şi ridică cu grijă
o coajă de banană de pe trotuar
şi o pune în pubelă:

nimic nu trebuie să-l disturbe pe
cel care vine
să se arunce
în faţa tramvaiului...

joi, 7 august 2014

evanghelia diavolului

un coleg mi-a spus disperat că vrea să se spovedească.
dar a doua zi a intrat în birou fericit anunţându-mă
că nu mai e nevoie a fost la
psiholog.

faţa îi strălucea de fericirea
demonilor de a fi scăpat de Iisus...
toată ziua a turuit entuziast bancuri porcoase
şi aluzii obscene colegelor
noastre încercând
să ne facă să credem în
fericirea lui...

acea fericire care toată ziua
îmi scuipase sufletul încercând
să-l dea jos de pe cruce....

naşterea din adevăr

întunericul şi scrâşnirea dinţilor
ca muzică
întunericul şi scrâşnirea dinţilor
ca dragoste
întunericul şi scrâşnirea dinţilor
ca educaţie

o viaţă de repetiţii pentru iad....

părinţii îşi sărută şi-şi mângâie şi-şi cresc păcatele
iar copiii şi-i îngroapă de vii
sub reclamele de pe marginea şoselelor...

o pereche de căşti un prezervativ
şi o seringă de unică folosinţă
trusa de supravieţuire a unui adolescent
în pustiul
din el....

n-ai vrea să mi le dai pe o Biblie?
n-ai vrea să faci schimb de răni
cu Iisus?
tu te tai ca să dai deznădejdii să bea
El ca să sature setea ta de
dragoste...

e singura Călăuză care te poate scoate
din minciuna ce-ţi amorţeşte sufletul
El este adevărul te poţi convinge
strânge în pumnul inimii cuvintele Lui
ca mâna întinsă a unui Prieten şi

ţipătul de plăcere cu care mori
va deveni
urletul de groază cu care sufletul
revine la viaţă...


marți, 29 iulie 2014

a început

a început să mă doară în piept...
tot mai des
noaptea tresar din somn
cu senzaţia
că cineva m-a strigat disperat
din lăuntrul meu...

iar ziua
mi se lasă în toate mădularele
mai grea ca moartea
oboseala lui Dumnezeu

de-a mă tot ruga

să am milă de mine....

marți, 22 iulie 2014

o mică schimbare

sunt un cetăţean ceresc.

avioanele pentru cetatea cerească
pleacă mereu
dar
eu mă tot învârt prin aeroport
între restaurant sala de aşteptare librării
şi magazine:
cred că am rău de înălţare....

am paşaport şi bilet pentru cer
şi pentru că devine jenant să
mă tot plimb peste tot fără să plec
am început să fac asta imitând din buze motorul unui avion în zbor
ca un copil
şi m-am trezit că şi alţii tot mai mulţi
se desprind din mulţime
şi mi se alătură
oameni care păreau să-şi aştepte serioşi şi
nerăbdători plecarea...

iată a trecut ceva vreme
nu mai pleacă nici un avion către cer
toate le-am transformat în locuri de joacă
unde cetăţenii cereşti zboară fericiţi
alergând pe culoare bâzâind din buze cu ochii închişi
şi cu braţele deschise ca nişte aripi
până când obosind se aşează şi povestesc
ce minunat este să ajungi acasă...


sâmbătă, 19 iulie 2014

nu ştiam

când
din plânsul meu de nou născut
m-am oprit o clipă
cu ochii mai mari decât lumea

când
în curtea grădiniţei brusc ieşeam din joc
şi mă apropiam de gardul
unde nu era nimeni

când
stăteam în faţa şcolii
în prima mea zi de elev
tuns chilug şi cu flori în mână

după
ce am strecurat primul bilet de dragoste
în banca unei fete

când
am cerut-o în căsătorie pe soţia mea
şi nu înţelegeam de ce simt nevoia să îngenunchiez

când
copiii mei urmau să se nască
şi nu ştiam cum să fac curat
în mine ca să-i primesc,

pe Tine te aşteptam Doamne
pe Tine te aşteptam Iisuse...

dar până să deschid Evanghelia
nu-Ţi ştiam Numele

şi

până să mă împărtăşesc
nu-Ţi cunoşteam
făptura.....

o, Tu
Cel răstignit
în toate aşteptările...
şi  înviat
în toate
regăsirile

vieţii cu dragostea....

luni, 14 iulie 2014

estivală

am fost la la mare
şi era să mă înec
în egoism...

duminică, 15 iunie 2014

şcoala de terorism

ce e societatea de azi
decât o tabără de antrenament
unde trupurile noastre învaţă
să-şi arunce în aer
sufletele?

vineri, 13 iunie 2014

educaţie pentru sănătatea iubirii

în prima fotografie băiatul palid
o sprijină pe fata palidă ce
coboară treptele clinicii
de avort...

în cea de a doua fotografie băiatul
în costum alb o sprijină fericit pe fata
îmbrăcată în rochie albă să
coboare treptele bisericii...

în ambele fotografii e dragoste
aceeaşi dragoste
aceeaşi cameră caldă în noaptea
rece a acestei vieţi...

dar
a te căsători
înseamnă

a aprinde lumina
în această cameră...

a-i reda iubirii puterea să
învingă
întunericul...

luni, 9 iunie 2014

autobuzul

inima mea a fost multă vreme
un autobuz gol.
oprea în fiecare staţie:
uşile se deschideau:
nimeni nu urca
nimeni nu cobora.
uşile se închideau şi
inima mea mergea mai departe.

tot mai departe de
viaţă....

la început n-a fost aşa.
autobuzul meu era mereu plin cu prieteni.
dar făceau prea mult zgomot şi
prea multă mizerie...

apoi au fost câteva fete.
dar ele toate vroiau în braţele
apoi pe locul şoferului.
iubirea lor era atât de mare încât
mă împingea afară din propriul autobuz. aşa că
am oprit şi le-am cerut politicos să
coboare...

autobuzul era acum în întregime al meu
curat şi liniştit.
dar pustiul din el îmi stingea tot mai mult
dorinţa de a călători....

dar într-o zi am zărit
un autostopist ciudat.
îmi făcea dramatic semn
cu amândouă mâinile ridicate
şi cu capul căzut pe piept:
parcă aştepta dintotdeauna...
şi parcă
ar fi vrut să meargă
pretutindeni...

" cine eşti?"
l-am întrebat după ce a urcat.
dar el s-a aşezat tăcut
pe scaunul din spatele meu.
doar suspina din când în când
trăgând adânc în pieptul lui
pustiul şi frica
din pieptul
meu...
......................................

inima mea e un autobuz
care opreşte îndelung în fiecare staţie.
oamenii doar urcă.
nu coboară
decât neliniştea tristeţea şi
mizeria lor..

apoi uşile se închid şi mergem mai departe.
tot mai departe
de moarte...


vineri, 6 iunie 2014

drepturile omului

au venit cu steagul roşu
şi ni le-au luat...

au venit cu steagul albastru
şi ni le-au dat....

Pavlov ştie de ce...

cronica mondenă

astăzi Iuda
e cel mai mare apărător al
drepturilor omului...

funia din jurul gâtului e
o eşarfă de mătase în culorile curcubeului
copacul de care e spânzurat,
tribuna protestului său
iar
limba scoasă şi vânătă
i-a fost pictată cu stele şi
transformată în steag....

cei 30 de arginţi
depuşi de 2000 de ani în bănci
au devenit acum miliarde de euro
şi-i
bucuros să investească
în oricine vrea
să dezvolte un proiect sau altul de
a-şi pierde sufletul....

vineri, 30 mai 2014

cădere de lux

tăcerile noastre corecte politic
transformă Ortodoxia
într-o reclamă la U.E.

aşa cum papamobilul
transformă involuntar
orice ieşire publică a papei
într-o reclamă la
Mercedes....

luni, 26 mai 2014

când Evanghelia îmi ajunge la inimă...

când Evanghelia îmi ajunge la inimă
mă copleşeşte blândeţea
lui Iisus....
atunci numai atunci simt că
înţelegerea compasiunea grija
Lui pentru mine sunt
infinit mai adânci şi mai cuprinzătoare decât
ale egoismului meu......

o, cât de prost mă face
ştiinţa mea!
şi cât de crud puterea mea!
văd zilnic acest adevăr scris
cu rănile ce le fac
aproapelui meu...

" viaţa mea voi pune pentru tine" strigă
şi azi Petru cu inima mea.
iar El cu duioşia unei mame şi mie-mi repetă răbdător
"acum (tu) nu poţi veni după Mine..."

iar eu Îl urmez
crezând în mine,
până-n acel punct al beznei
în care se arată deodată întreagă
lepădarea de El...

Iisus nu ne vindecă neputinţele
ci ni le desăvârşeşte...
căci numai ele Îi fac
loc în noi....

ştiinţa şi puterea noastră
L-au răstignit

doar neputincioşii L-au vrut.

doar cei infinit de neputincioşi
L-au iubit.....



joi, 22 mai 2014

lupta

ne luptăm cu întunericul
în fiecare gând în orice
tăcere ne luptăm cu
noi până întunericul
piere...

ne luptăm cu întunericul rostind
Numele luminii la
nesfârşit...

până soarele nu
din zări ci din inimi
răsare

şoptind

S-a sfârşit...

boabe de grâu

cuvintele lui Hristos sunt boabe
de grâu ce se rostogolesc în adâncul
inimilor

prin crăpăturile făcute de
loviturile
vieţii...

din fiecare va creşte un lujer
prin care adâncul
inimii va ieşi

la lumină...

ceasul deşteptător

e dimineaţă şi ceasurile ţipă.
oamenii se lansează spre locurile lor
de muncă.
doar trupurile. sufletele au rămas
în pat. continuând
să viseze.

ceasul deşteptător al sufletelor
sună de două milenii:

urletul
unui mormânt
gol...

luni, 19 mai 2014

timp

acum zilele trec precum clipele dar
adâncimea lor
e nesfârşită....

doar cei ce se roagă
coboară acolo....

puţini se întorc.
pe unii îi revezi
pe zidurile bisericilor:

ochii lor te cheamă
în nesfârşita adâncime
a zilei...




omiletică

un om  a căzut pe stradă.
din mulţimea care s-a strâns şi priveşte îngrozită
un bărbat îngenunchează lângă el.
îi ascultă inima
apoi
îl loveşte puternic cu pumnul în piept.
ascultă
şi
loveşte din nou.

până inima celui căzut
începe să bată....



liceu

în noaptea dinaintea inaugurării
s-a dat o spargere în liceu.
nu s-a furat nimic.

de atunci însă
fiecare generaţie de absolvenţi pleacă
având sentimentul că îi
lipseşte ceva...

ceva esenţial...


duminică, 11 mai 2014

trafic de suflete












sufletele noastre
fac trotuarul
în tot ce fac...

toate trupurile omeneşti sunt implicate
în această formă de
proxenetism.

singurul trup din lume
care luptă împotriva
traficului de suflete
este cel al lui Hristos....



sâmbătă, 10 mai 2014

o altă inimă

singură cu doi copii
trăieşte din alocaţiile lor
trei cartofi fierţi ieri
trei cartofi fierţi azi
ieri plângând de disperare
azi cu lacrimi de fericire...

o îngrijeşte pe mama ei dementă
o luptă neîncetată să o hrănească s-o spele
s-o schimbe
să o mute din scaun în pat şi înapoi
ieri blestemându-şi zilele
azi binecuvântându-şi viaţa...

are 12 ani şi o soră mai mică
părinţii lucrează în străinătate
uneori o vecină le mai face ceva de mâncare
în rest trebuie să se descurce singur
ieri a adormit cu perna în braţe
urlând înnăbuşit "mamă!"
azi şi-a îmbrăţişat sora ca o mamă fericită...
..............................................................
între ieri şi azi
între disperare şi fericire
între blestem şi binecuvântare

un Om pe o Cruce

şi cei care Îl îmbrăţişează
lipindu-şi rănile lor
de rana coastei Lui...

aceeaşi viaţă
o altă inimă....













El a fost pedepsit 
pentru mântuirea noastră
şi prin rănile Lui
noi toţi ne-am vindecat.( Isaia 53, 5) 

joi, 8 mai 2014

dacă mă iubeşti













dacă mă iubeşti nu-mi vorbi
despre dragoste

iadul în care suntem
va căpăta din căldura acestor cuvinte
puterea
de-a ne înghiţi de tot...

mai bine vorbeşte-mi despre Iisus
căci
Numele Lui ne va scoate o clipă
buzele din iad
şi ne vom putea săruta
fără ca îmbrăţişarea noastră să ne
hrănească moartea...

dacă mă iubeşti nu-mi vorbi
despre dragoste
căci cine începe cu dragostea
ajunge
în iad
iar cine începe cu ieşirea din iad
ajunge
la dragoste...




duminică, 4 mai 2014

facebook

salut sunt adam şi mă ascund de Dumnezeu
într-o inimă



miercuri, 5 martie 2014

întâlnirea

Vino şi vezi!

Evanghelia nu e cuvânt ci torţa
păstrată în Biserică aprinsă
pentru oricine-ar vrea să-L întâlnească astăzi
pe Iisus...

n-o poţi lua în mâini
ci doar în inimă
şi nu-l luminează decât pe cel
ce se lasă mistuit...

pe drum
îţi arde toată murdăria şi bezna
până
lumina care a rămas
din tine

este El...












joi, 27 februarie 2014

vânătoarea

Evanghelia
mi-a ademenit sufletul
în bătăia
Crucii...

când iubirea lui Hristos
mi-a străpuns inima

am început
să cred...


luni, 24 februarie 2014

lăsata secului

iertare pentru toate
tuturor....

aş vrea să plec cu cei
ce-şi lasă

carnea lor...


vineri, 21 februarie 2014

convertire

eu nu ştiam decât să mă pierd....
El nu ştia decât
să mă găsească:
făcând din prăpastia în care cădeam
inima Lui omenească....

până la Cruce, la acea iertare
în care-a-ncremenit totul
şi s-a răsucit:
de-a fost prima cădere
ce s-a făcut înălţare
şi-ntâia durere de-a fi
fericit...

şi astăzi nu ştiu decât să mă pierd
doar că asemenea Celui
care m-a găsit...

şi-i prima cădere
ce redevine
iubire:

unul în altul
la
nesfârşit....


miercuri, 19 februarie 2014

Evanghelia

Evanghelia
e sămânţa din care
răsare

Semănătorul...


joi, 13 februarie 2014

extratereştrii

extratereştrii nu există oameni buni
omuleţii aceia înfiorători suntem noi
cei ce ne ridicăm din faţa ecranelor
cu capete tot mai mari
cu ochi tot mai goi
cu inimile
tot mai mici şi
mai reci

noi
oamenii tot mai străini de
viaţa Omului...


marți, 4 februarie 2014

începutul













căci cine va voi să scape sufletul său
îl va pierde,
iar cine va pierde sufletul său
pentru Mine şi pentru Evanghelie,
îl va scăpa

zice Iisus...

şi totuşi
bisericile Lui sunt pline de oameni
care au venit să şi-l scape!

începutul bucuriei de a fi creştin
a fost ziua în care
nu
m-am mai dus la biserică
pentru a-mi scăpa sufletul...

ci
ca să mi-l pierd....




duminică, 2 februarie 2014

ferpar pentru o lume întreagă

toţi se aşteptau să se întâmple
şi nimeni nu s-a mirat când a fost găsit
mort de frig într-un squar...

la urma urmei n-avea serviciu
nici asigurare medicală nici casă
nu plătea impozite şi taxe
nu contribuia cu nimic la progres
civilizaţie şi cultură

ci stătea toată ziua cu mâna întinsă
un parazit jegos şi peticit
în faţa magazinului de pompe funebre ghemuit
între sicriul şi crucea de la intrare...

toţi se aşteptau să se întâmple
dar a doua zi dimineaţa
trecând prin faţa magazinului
a constatat fiecare înspăimântat că între el şi moarte
nu mai era nimeni...
şi că mâna aceea întinsă dipărând luase cu ea şi
ultima fărâmă de milă...









sâmbătă, 18 ianuarie 2014

o altă inimă


altă inimă creşte în lăuntrul
inimii mele
o inimă de Sus

ca o şoaptă ce se face lumină
e bătaia ei:
Iisus Iisus Iisus...

cu înfrigurare aştept clipa
când deplin crescând
mă va sfâşia...

şi

cuprinzându-mă apoi
în lăuntrul ei

mă va
învia...


















Vă voi da inimă nouă...( IEZECHIEL 36, 26) 

duminică, 12 ianuarie 2014

Cine este Iisus?




Cel care vrea să învingă
minciuna
şi cu buzele mele...

Cel care vrea să învingă
întunericul
şi cu ochii mei...

Cel care vrea să învingă
frica
şi cu inima mea...

Cel care vrea să învingă
ura
şi cu dragostea mea...

Cel ce vrea să învingă
foamea 
şi cu pâinea mea...

Cel care vrea să învingă
singurătatea
şi cu îmbrăţişarea mea...

Cel ce vrea să învingă
frigul 
şi cu haina mea...

Cel ce vrea să învingă
răul
şi cu sufletul meu....

Cel ce vrea să învingă
moartea 
şi cu viaţa mea...

Îndrăzniţi.Eu am biruit lumea.(IOAN 16, 33)

vineri, 10 ianuarie 2014

primăvară

stau în biserică şi ascult
cum trosnesc banchizele inimii
în cel care a crezut
cum se întind rădăcinile Cuvântului
prin sufletul mort şi
prin trupul lui mut

până
un crin de dincolo
înmugureşte în ochi
şi înfloreşte
pe faţă:

s-a mai ivit o rază
din veşnica
dimineaţă....




sâmbătă, 4 ianuarie 2014

requiem














la Revoluţie au murit tineri...

de atunci
moare

tinereţea....


joi, 2 ianuarie 2014

cercul poeţilor neştiuţi

Ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă.
Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o stiţi.
(IOAN 4, 32)

a venit un om şi s-a aşezat
la o masă goală.
când inima lui a terminat de mâncat
pustiul din odaie
un alt om a venit şi
s-a aşezat lângă el.

cînd inimile lor au terminat
de mâncat
pustiul de pe stradă
alţi oameni au intrat şi s-au adăugat
la masă.

când inimile comesenilor au terminat de mâncat
pustiul din oraş
toţi locuitorii au venit
şi s-au aşezat la masă...

oraşul a dipărut.
a rămas doar această Masă
care mănâncă în tăcere
pustiul
dintre oameni....