"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

joi, 22 noiembrie 2012

omul contemporan

o faţă a cărei gură încă vorbeşte
şi sărută
ai căror ochi încă privesc
şi plâng
cu nările respirând
cu urechile ascultând

mergând zilnic la serviciu
făcând cumpărături
uitându-se la televizor
citind iubind şi plimbându-se...

deşi

omul care  o purta
a plecat
de
două mii de ani....






luni, 5 noiembrie 2012

adevăratul răsărit

uşa care-mi scârţâia de o viaţă în piept
ca suflarea astmatică a unui fricos

uşa prin care se furişa
interminabilul şarpe
ce-mi înşfăcase inima în colţii veninoşi
ca pe un şoarece paralizat,

uşa dinspre iad a inimii mele
a trântit-o Hristos pe Golgota
de s-au clătinat temeliile lumii!...
apoi a deschis largi
ferestrele credinţei
şi
le-a lăsat bătute în cuiele Crucii...

de aceea
ori de câte ori mă împărtăşesc
simt
cum Trupul şi Sângele Lui sfărâmă
în inima mea
capul de şarpe
al Fricii...









duminică, 4 noiembrie 2012

aniversare

de ziua lui
tata asculta Balada lui Porumbescu şi plângea.
eu urmăream ceva la la televizor ferindu-mi ochii de
înfricoşătoarea lui melancolie...
apoi
el bea vin plângând până adormea. atunci
închideam televizorul şi ieşeam pe vârfuri din cameră...

azi, ascult Balada şi plâng. copiii mei se joacă la calculator.
din când în când vin
să mă îmbrăţişeaze şi mă sărute. apoi ies veseli din cameră...

azi dimineaţă am fost la biserică şi m-am împărtăşit.
cu acest Trup şi Sânge
ascultând Balada şi plângând
îţi pot da
acum
îmbrăţişarea şi sărutarea mea, tată...

(in memorim IORDACHIOAIA CONSTANTIN 1948-2002)

sâmbătă, 3 noiembrie 2012

NU UCIDEŢI LUMINA!

nu ucideţi lumina. închizând ochii astupându-vă urechile. ori
prefăcându-vă că aţi primit-o:
deschizându-i fereastra unei
camere din care
aţi ieşit...
da, luminarea inimii doare. ca o răstignire. ucide.
dar nu pe noi. ci
întunericul din noi.

întunericul care foloseşte numele nostru
şi ne trăieşte ilicit vieţile. în vreme
ce adevăratul sine e legat şi închis
în pivniţa fiinţei noastre: un copil plângând
după Părinţii lui...

Nu ucideţi lumina.

dacă o faceţi
plânsul acelui copil
nu va avea
sfârşit...

marți, 30 octombrie 2012

iarna de pe urmă

fărădelegile se înmulţesc
dragostea se răceşte. cuvintele cad
ca fulgii de zăpadă. apoi îngheaţă în guri
transformându-se în colţi ascuţiţi. chiar spunându-ţi adevărul
te sfâşie...

e tot mai multă promoroacă pe icoane. lăsată
de buzele noastre uscate şi reci.
numai numele lui Iisus mai încălzeşte suflarea.
doar trupul şi sângele Lui mai au
căldura iubirii...

aceasta e iarna din care vor ieşi
doar cei îmbrăţişaţi pe Cruce. cei care tac
ca să nu risipească
din căldura trupului dăruit celuilalt.
doar cei care trăiesc
pentru a încălzi dragostea.

căci a venit iarna
din care
numai dragostea
poate ieşi...

luni, 22 octombrie 2012

Ieşirea din virtual














chiar de la primul strigăt am fost conectat
cu câteva palme
la aparatul de Stat...

apoi văzând Statul că prea curând
n-am să mor
m-a dat în grija unui
televizor...

când am crescut destul de mare
m-au conectat la fabrica
de umplut monitoare...

şi-aşa existenţa mea ar fi curs
dând morţii activitate
cerebrală şi puls
dacă Biserica nu mi-ar fi adus
să gust viaţa lui Iisus
dacă n-aş fi mâncat şi n-aş fi băut
carnea şi sângele mâinilor
care m-au făcut
din dragoste şi din lut...

şi mâinile Lui infinit delicate
umblându-mi prin vene
m-au deconectat
de la
moarte...

luni, 8 octombrie 2012

Dumnezeu ştie că mi-e foame

Dumnezeu ştie că ne e foame
că pururea sufletul ne umblă flămând...
că mereu ne e frig în propria carne
şi-o gură deschisă ni-i fiece gând...

da, văd în Scripturi că Dumnezeu
foamea noastră o ştie bine...
dar numai bându-I Sângele
am cunoscut şi eu
ce sete-I este Lui

de mine...





sâmbătă, 6 octombrie 2012

tânărul Pilat


azi dimineaţă m-am trezit cu mâinile pline de sânge...

în jur totul era curat doar mâinile mele
se făceau tot mai negre de sângele care
se usca pe ele...

toată ziua m-am spălat
frecând cu peria şi diverse soluţii de curăţat
dar petele de sânge tot n-au ieşit doar
au devenit parfumate...

cei din casă mă întrebau ce egzemă mi-a apărut
iar eu îmi ascundem mâinile căutând
diverse pretexte
de a schimba discuţia...

spre seară
am aţipit în fotoliu şi am visat
o fată pe care am uitat-o de multă vreme
mergea lângă mine pe stradă şi plângea
" sunt însărcinată... ce să fac?"
îmi tot repetau ochii ei mari cuvintele
care îi muşcaseră buzele frumoase
până i le lăsaseră
fără sânge...

iar eu tăceam...

şi am rămas privind-o plecând
cu tăcerea mea de braţ
precum cu un ucigaş
proaspăt eliberat
din mine...

când m-am trezit
ochii ei mari ca de mort
urlau mut  în orbitele mele

şi lacrimile ei îmi curgeau
de pe faţă pe mâini

preschimbându-se-n sânge...

joi, 4 octombrie 2012

Gică AluiHristos

Gică orfanul lucrează la Piaţa Centrală.
toată ziua
mătură cară marfă duce gunoiul spală pe jos
pentru ceva orice de mâncare.

toată lumea din Piaţă îl ştie pe Gică.

Iisus Fiul lui Dumnezeu lucrează la Gică.
toată ziua
şterge mătură spală pe jos şi cară afară mizeria
tristeţii lui de orfan...
iar duminica
îl îmbracă pe Gică în hainele Lui şi-l aşează la Masă
împreună cu Maica Domnului îngerii şi sfinţii...

toată lumea din Cer îl ştie pe Gică.

luni, 1 octombrie 2012

o altă dimineaţă

Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru. (Luca 17,21)

în râul de automobile de sub fereastra mea
mii de suflete se îneacă orizontal
în dimineaţa ce se umple de fum
până devine noapte...

şi fiecare om
din acest râu multicolor şi zgomotos al morţii
cu valuri de metal şi sticlă
e un deşert în care Viaţa
se nevoieşte ca un pustnic...

râul de automobile curge scrâşnind pe sub fereastra mea
ducând prizonierii acestei lumi la muncă
cât mai departe de ei înşişi undeva
în uzina globală ce pune în mişcare
marea elicie a progresului
care
propulsând planeta în universul iluziei
rupe macină şi spulberă frumuseţea vie a naturii
până o preface în halde de steril
depozitate
în lăuntrul oamenilor...

uneori
câte unul din aceşti condamnaţi
căutând să evadeze
ajunge să împingă
uşa unei biserici

simţind cum odată cu ea
se deschide tainic şi dureros
propria inimă

şi prin rana ei
în Biserică
sufletul lui păşeşte
ca-ntr-un nou trup
tot mai gol mai străveziu

în care lumina poate revărsa
ca dimineaţa altei vieţi
nemărginita ei bucurie
de a fi...

joi, 27 septembrie 2012

fericita înfrângere

toată viaţa noastră
e o nebănuită luptă
cu Dumnezeu...

fiecare gând cuvânt şi faptă
e rodul unei victorii
ori al unei înfrângeri...

iadul
întunecat e
de nesfârşita singurătate
a învingătorilor

Raiul
prealuminat
de fericita uimire
a învinşilor...



marți, 25 septembrie 2012

utrenie


nu mai era dimineaţă ci o lumină
mirosind ca trupul unui sfânt
nu fire de iarbă ci de tămâie
ieşeau prin asfalt din pământ...

nu mai băteau inimile
ci toaca înmugurită
a unui schit de Sus...
nu zâmbeam ci trecea doar
pe feţele noastre
faţa cerească
a lui Iisus...

nu gravitaţia mai ţinea lumea
ci somnul acelei nespuse iubiri
ce-adormise ca Mire
şi s-a trezit ca Mireasă
în rochia unei
nemărginite
uimiri...


dimineaţă urbană

s-au strâns lângă automatul de cafea
în dimineaţa rece ca moartea
aşteptându-l pe cel cu cheia

doi sunt divorţaţi unul alcoolic
despre celălalt se ştie că a făcut puşcărie
tremură toţi şi înjură
sorbind din căldura cafelei şi a ţigărilor...

peste drum
paracliserul împinge înfrigurat portiţa de fier
apoi când deschide uşa bisericii
dimineaţa se furişează în grabă pe lângă el
întorcându-se în aurele sfinţilor
pe faţa lui Hristos şi în surâsul
de dincolo al Maicii Domnului...

afară rămâne frigul
acela ca de moarte
care e pielea demonilor

ce se mai învârt o vreme scrâşnind
în jurul bisericii până
redevenind înjurături
se retrag în zaţul
biografiilor

asemenea umbrelor
pe care soarele
răsărind
le împinge înapoi
în lăuntrul
oamenilor....


luni, 24 septembrie 2012

foamea lumii

aud cum marea
frânge şi mănâncă ţărmul
şi gura îi rămâne pururea uscată....

aud cum pământul bea şi plânge
sângele ierbii şi al copacilor...

aud cum somnul fiarelor
şi neliniştea oamenilor
mestecă aerul iarba poamele
şi le prefac în vise...

doar rănile lui Iisus
descoperă ochilor noştri
acestă cumplită foame a lumii
de a redeveni

lumină...

duminică, 23 septembrie 2012

carte poştală

duminica vine ca o carte poştală
adusă de vântul unei tainice toamne
ce-ngălbenindu-ne fotografiile
ni le preschimbă
în icoane...

duminica vine ca o carte poştală
pe spatele căreia
Dumnezeu a tăcut
lăsând
întreagă netulburată
lumina din care
toţi ne-am născut...

duminica vine ca o carte poştală
ce miroase a pâine
şi-a vin curat

pe care-o aşează
în inimi un înger

vestindu-ne ziua
în care lumina

e

de mâncat....

liturghie

am primit cuvintele lui Hristos
apoi Trupul şi Sângele Lui...

am plecat
cu un cer nou
în inimă
şi un pământ nou
în trup...

sâmbătă, 22 septembrie 2012

lacrima care strigă

voi da socoteală de fiecare cuvânt
care n-a fost dragoste
voi da socoteală de fiecare vorbă aruncată
ca o piatră
voi da socoteală că având inima plină
de pietre nu de iubire
n-am plâns lacrima care strigă
„Tată!”...

joi, 13 septembrie 2012

har

zăceam în răscrucea din inima lumii
o curvă a demonilor cu sufletul sleit
când braţele harului m-au prins de mână
şi la Cina Iubirii degrab m-au silit...

pline de dragoste erau toate mesele
şi-n capul lor stătea Iisus...
intrau nuntaşii sfioşi ca miresele
în cămăşi cusute dintr-un singur plâns...

eu m-am ghemuit ruşinat lângă uşi
cu sufletul amarnic de murdar şi gol
şi din toată cina sfinţilor nuntaşi
mie mi-era sete doar de plânsul lor...

cu un glas de tunet m-a chemat Stăpânul!
şi m-am dus la Dânsul greu şi tremurând
iar când să se-audă detunând osânda
ca tâlharu-n Rai m-am trezit plângând...

marți, 11 septembrie 2012

sfârşit

atârna nemişcat pe Crucea Golgotei...
deodată
a deschis ochii
şi m-a privit...

i-au curs două lacrimi
cât două milenii...
apoi
El a-nchis ochii

şi eu

m-am trezit...




luni, 10 septembrie 2012

zidul şi fereastra

sunt un zid al Bisericii....

pe faţa mea interioară
atârnă o icoană
pe cea exterioară
afişul unei conferinţe...

ah, dacă aş fi o fereastră
n-ar mai fi nevoie nici de afiş
nici de icoană... căci cei
care trec pe stradă
L-ar vedea prin ea în Biserică
pe Hristos înviat
iar
cei care se roagă înăuntru
prin ea l-ar vedea cu durere afară
pe Hristos răstignit...

ah, dacă aş fi o fereastră
nu un zid
eu n-aş mai avea două feţe
nici Dumnezeu
două vieţi...

şi vestea cea ameţitor de bună
care curmă împietrirea acesta înnebunitoare
a inimii
opacitatea de mormânt al Adevărului
care am ajuns să fiu

e auzirea glasului de mamă
care cheamă
la Masa unde
cu fiecare cină
în fiinţa mea se revarsă
tot mai mult din lumina ce face toate
străveziii...

ah, veste îmbătătoare
ca un vin nou din Cer!
ah, glas ce ne atingi în urechi precum
raza ce cade pe obrazul unui muribund
trezindu-l la viaţă!

slavă Ţie Atotmilostive Tată
Care nu ne-ai lăsat
şi iarăşi ne-ai strâns la pieptul Tău
la Cina Ta

la Taina prefacerii pietrelor
în inimi
şi a zidurilor
în ferestre...

duminică, 9 septembrie 2012

coborârea

am luat Cuminecătura
şi m-a pătruns
ca un cui în inimă
dragostea lui Iisus.

şi-am atârnat acolo
pe crucea dragostei
până când
m-au dat jos:
din trupul morţii mele
în trupul
lui Hristos...







cerşetorii

stau cerşetorii în zdrenţe
pe treptele bisericii
şi cei bine îmbrăcaţi
în lăuntru
şi liturghia se revarsă printre ei...

i-ar îmbrăţişa ca o mare de dragoste
i-ar cufunda într-un abis de mângâiere

i-ar cuprinde cu lumina unui pântec de Fecioară
şi i-ar naşte ca fii ai Slavei

i-ar goli de toată sărăcia inimii
şi i-ar face bogaţi ca Dumnezeu

dar

marea harului se loveşte de
mâinile lor întinse
ca de stânci
de mâinile care cerşind
s-au încleştat de lume
de palmele deschise ca să ceară bani
sănătate şi succes
nu să prindă mână întinsă
a lui Hristos....

miercuri, 5 septembrie 2012

cap plecat

Numele Vieţii

picurând

din rănile
gândirii...

până mintea
moare în cap

şi

înviază în inimă...

luni, 3 septembrie 2012

obiecte de iluminat

noi nu avem becuri
pentru că iubim
lumina

dacă am iubi lumina
n-am avea nevoie de
becuri...

noi avem nevoie de becuri
pentru că iubim
întunericul

pentru că ne-a dat prilejul
să inventăm becul
şi să ne lăudăm
cu lumina lui

lumina rece a acestei torţe
ce ne ajută să mergem şi mai adânc

în întuneric....

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Trupul

mă uit la icoane şi mi se face foame
de trupul vieţii Tale Doamne
caut spre Tine precum din mormânt
din zarca trupului meu de pământ

trup făcut pentru moarte şi-atât
trup de întors iarăşi lutul în lut
trup de ţărână tot mai grea şi amară
tot numai umbră nălucă şi seară

trupul acesta n-a fost de iubit
tot ce-a atins a rănit şi-a zdrobit
sărutările lui au pătat şi-au vândut
ah,trupul meu lacom de fiu pierdut

trupul acesta n-a fost de umblat
nici de văzut de auzit de-nvăţat
ci doar spre-a-ngropa pe vecie într-însul
frica moartea nebunia şi plânsul...

din zarca trupului meu de pământ
privesc Potirul ca din mormânt
mă uit la Tine şi mi-e foame
de trupul meu ce umblă prin icoane...

joi, 30 august 2012

ascultare

ucenicul
ia o cârpă curată
şi începe să şteargă paharul.

apoi
îi verifică
transparenţa: ridicându-l
tot mai sus
în lumină

la sfârşit

paharul e plin
de mulţumirea

feţei lui...

vineri, 24 august 2012

câine flămând

"Om
ce Ţi-ai făcut Trupul pâine
şi Sângele vin
ca să le dai păcătoşilor!!"
aşa te judecă azi urmaşii
celor care acum două milenii
stând cu Tine la masă şopteau că eşti
"om mâncăcios şi băutor de vin
prieten al vameşilor şi curvelor",

în vreme ce unul ca mine
curvă cu inima şi vameş cu mintea
se târâie cu o umilinţă vicleană
printre picioarele comesenilor
aşteptând să cadă
o firimitură din Tine

privindu-Te cu ochii plini de bale
şi cu sufletul scâncind ca un câine
aproape turbat de foamea

de a fi
om...

duminică, 19 august 2012

duminica dimineaţa

lumea e un abator
care transformă viaţa
în poveşti...

Hristos preschimbă
în Trupul Său din nou
poveştile
în viaţă...

de aceea
duminica dimineaţa

cei flămânzi
de "viaţa" poveştilor
deschid televizorul

iar cei
sătui de povestea vieţii lor

uşa Bisericii...

joi, 16 august 2012

întrebarea întrebărilor

Am gustat
iubirea
lui Dumnezeu?

Dacă nu
atunci
indiferent de câtă vreme
mergem la Biserică

încă
n-am ajuns
la ce dă ea...

Iar dacă am gustat-o
atunci
cu neputinţă este

a mai căuta
altceva...

marți, 14 august 2012

poate doar...

poate doar
când îţi pierzi
cu totul credinţa 
în trupul şi sângele tău

poate doar
când vezi că prin ele
poţi numai să cazi
mereu şi mereu

poate numai atunci
poţi să-nţelegi
cât de mult şi de des
ai nevoie
de Trupul şi Sângele
lui Dumnezeu...

luni, 13 august 2012

ortodocşii

mâncăm bem umblăm
vorbim lucrăm citim
ca toţi oamenii
acestei lumi...

numai că
prin toate acestea
noi nu trăim
ci aşteptăm
viaţa...

da...

nu o trăim
ci

tot mai flămânzi şi însetaţi

o
aşteptăm...

un singur trup



orice
poveste de iubire
e o chemare tainică
la Cina

unde sufletele îndrăgostiţilor
pot bea sângele dragostei
şi mănca trupul ei
fiecare din potirul
inimii celuilalt

până

carnea şi sângele lor

desăvârşit se întorc

în trupul
dragostei...

sâmbătă, 11 august 2012

ortodoxia copiilor

cum
fără pâinea
pămânească
nu putem
trăi

tot aşa
fără Pâinea cerească
inima noastră
nu poate
iubi...

şi pentru acesta
trebuie numai
să fim

doar tare flămânzi
şi-nsetaţi

să iubim...

aşa că
ne spălăm bine-bine
sufleţelul
pe mâini şi pe dinţi
de tot ce-am făcut
şi-am spus rău,
până rămân din noi
doar copiii cuminţi
pe care
i-a făcut
Dumnezeu...

şi cu foamea
arzându-ne-n ochi
ca o lumânare
şi cu o gură deschisă
cât noi de mare
ne ducem la Altar
să primim

de mâncare...

după Împărtăşanie

inima mea s-a oprit.

nu mă mai întreabă
Dumnezeu

"unde eşti?"

căci m-au cuprins
ca o inimă nouă
braţele
Părinteşti...

vineri, 10 august 2012

cele două cine




ah, cenuşia amorţeală a inimii
din fiecare seară...
când mănânc şi beau
la cina lumii
fericirea
vitei de povară...

toată săptămâna
mă târăsc lăuntric
către
Cina Domnului

ca să-mi odihnesc
sufletul

gustând

fericirea omului...

miercuri, 8 august 2012

piatra teologală

e de ajuns
o invitaţie la Cină
ca
toată credinţa noastră
să se arate
a fi

cea mai profundă
şi
mai frumoasă scuză

de-a nu iubi...

marți, 7 august 2012

doar

pentru  fina mea, Teodora

toată Liturghia
nu-i decât Vânt
ce coboară şi suflă
tot mai puternic
prin gurile deschise-n rugăciune
în groapa oaselor uscate
ale lumii

până le îmbracă
în Trupul şi Sângele
cu care se pot întoarce
în Cer...

de aceea
se împărtăşesc doar orbii
flămânzi
să li se umple orbitele goale
cu vederea lui Dumnezeu

şi ologii însetaţi
să poată păşi
dincolo de ei înşişi...

doar cei flămânzi
de o inimă făcută
din carnea
dragostei

doar cei însetaţi
ca Râul Vieţii să
le curgă prin vene...

doar cei flămânzi şi însetaţi
ca Fiul
să cadă în braţele Tatălui

cu trupul lor...

sâmbătă, 28 iulie 2012

cine sunt eu

în trupul şi sângele meu
tot neamul meu aşteaptă
Sângele şi Trupul
lui
veşnic...

eu sunt foamea şi setea
neamului meu

şi-n adâncul inimii mele e
inima lui
flămândă de Viaţă

bătând

din duminică
în duminică...

prietenii

e dimineaţă şi
ca-n orice duminică
se aude clopotul
de la cantina
săracilor cu duhul...

sfioşi aproape temători se strâng
sub ploaia de priviri dispreţuitoare ale lumii
toţi nebunii nătângii copiii întârziaţi care mai cred
că după o săptămână Dumnezeu
se simte tare singur şi
e cu siguranţă
foarte-nsetat şi flămând...

se-aşează la masă şi-ncep
să-şi povestească plângând necazurile lor
şi-apoi oftând adânc să guste
o bucată de pâine stropită
cu-n păhăruţ de vin...

şi pentru că e
atât de greu să fii Dumnezeu
şi-atât de obositor
să fii om

seara
când fiecare trebuie
să se întoarcă la ale lui

Dumnezeu pleacă
cu trupurile oamenilor

şi oamenii
cu trupul Lui...

miercuri, 25 iulie 2012

rugăciune

Doamne, dă-mi darul de a şti doar
să binecuvintez ploaia
care cade peste buni şi răi

în schimbul ştiinţei

de a-i deosebi...

capitulare

am crezut că mă lupt cu ideile
am crezut că mă lupt cu oamenii
am crezut că mă lupt cu demonii

dar

din victoriile şi înfrângerile acestor lupte
l-am văzut întărindu-se şi prosperând
chiar pe adevăratul unicul meu duşman:
eu...

şi pe acesta nu-l pot birui
decât
lăsându-mă desăvârşit învins

de iubire....

duminică, 22 iulie 2012

întoarcerea

când eram copil
serile miroseau a vin nou
şi dimineţile
a pâine proaspătă...

la fiecare zvâcnet inima mea
lua viaţă din cer şi o aducea
pe pământ...

ştiam să trăiesc
 -înainte de a mă naşte m-a învăţat Dumnezeu -
dar m-au înşfăcat
m-au tuns mi-au dat o uniformă şi
m-au escortat într-o clădire unde

mi-au confiscat ochelarii cu lentile de lacrimi
ai uimirii
şi mi-au dat ochelarii cu lentile de sticlă
ai ştiinţei
punându-mă să stau într-o bancă
cu mâinile la spate ca un acuzat
condamnat la 12 ani de şcoală
pentru infracţiunea
de a fi inocent...

mi-au luat metodic
tot ce era viu în mine
m-au golit lăuntric
de tot ce era de dincolo
cu o tenacitate surâzătoare
aşteptând să le mulţumesc
şi să le fiu recunoscător...

ah, cel mai greu e să uiţi
chipurile acelor oameni deplin satisfăcuţi că
au frânt şi au îngenunchiat
un copil ce alerga tot mai viu pe câmp
până cădea epuizat de bucurie în iarbă
cu inima bătând atât de tare încât
smulgea morţii din ţărână şi-i
arunca în cer......

eram om şi m-au făcut "om mare"
îndopându-mă cu temerile
şi prejudecăţile lor

un "om mare" ce încă mai caută
firimituri de copilărie
pe sub mesele înţelepţilor acestei lumi
cărora le put picioarele ca nişte hoituri
pentru că nu L-au lăsat
pe Iisus să le spele...

căci dacă L-ar fi lăsat
ar fi zbughit-o cu mine pe câmp
şi-ar fi alergat şi ei până
ar fi căzut epuizaţi
în iarba caldă...

iar după ce şi-ar fi tras suflarea
ar fi primit de la Dumnezeu
o bucată de pâine şi una
de peşte pe care
mâncându-le cu poftă
ar fi început să simtă iar în nări mireasma
de vin nou şi pâine proaspătă
de hram tainic
a vieţii

nebăgând multă vreme de seamă
că bucata de câmp pe care au cinat
e tot
mai
departe

de lume...

sâmbătă, 21 iulie 2012

Cina în familie


suntem patru
şi o singură viaţă.
ca să trăim toţi
o dăm neîncetat
unul altuia...

şi cu cât o facem mai simplu
mai fără reţineri
cu atât suntem
mai sătui şi mai veseli...


vineri, 20 iulie 2012

mântuire

viaţa aceasta ne-a fost dată
ca o cruce
ca să ia din noi tot ce nu e
dragoste...

şi pentru aceasta
ea trebuie
să ne
zdrobească inimile

căci inimile noastre sunt
mormintele iubirii...

sufletul meu va hrăni
sufletele celorlaţi
şi trupul meu
ţărâna pe care o calcă ei

dar  pentru dragoste e prea puţin
dragostea nu se poate odihni
până nu dă Totul...

Doamne, dă-mi Totul
ca dăruindu-l
să aflu
odihnă!

Doamne,
sunt infinit de obosit
Doamne,

ai milă...


joi, 19 iulie 2012

după nuntă


şi oraşul e tot oraş
şi zidurile sunt tot ziduri
şi soarele e tot soare
şi tu tot tu eşti
în braţele mele

şi dragostea
e acelaşi râu lăuntric
ce preface apa în vin

doar că acum
curge invers

din iad în rai

atât...

marți, 17 iulie 2012

un copil cu faţa la perete

zilnic urmărind ştirile
ne indignăm de ucigaşii şi abuzatorii de copii
noi oamenii obişnuiţi respectabili normali
desăvârşindu-ne astfel în taină uitarea
copilului
pe care fiecare din noi
îl sechestrează în inimă

un copil cu faţa la perete
în patul murdar al beznei din noi
un copil cu faţa la perete
căruia revoltele noastre morale
îi desăvârşesc batjocorirea
îi adâncesc mortal
rănile vechi
de pe spate...

ah, vieţile noastre normale şi respectabile!
ah, studiile, educaţia, cariera, banii, succesele!

toţi suntem
clinici mai mult sau mai puţin performante
unde

cu viaţa noastră obişnuită
confortabilă mulţumitoare
adesea religioasă şi morală

satan îl avortează
pe copilul lui Dumnezeu
pe sfântul
din noi...

vineri, 13 iulie 2012

PSALTIREA URBANĂ - Fericit băiatul

Fericit băiatul care n-a umblat
în sfatul băieţilor de la bloc,
care în calea vecinilor vicioşi n-a stat
şi n-a şezut în spălătoria de la ultimul etaj
ca să înveţe să fie "om mare"
din revistele pentru adulţi
sticla de vodcă şi
chiştocul trecut din mână în mână,

care
nu şi-a descoperit corpul înainte
de a-şi vedea sufletul,

ci în cofetăria Domnului şi-a petrecut copilăria
acolo unde se dă gratis Prăjitura
care îndulceşte inima

şi o face atât de mare încât

în lăuntrul ei e destul loc
să te poţi juca cu Dumnezeu
o veşnicie...

sâmbătă, 7 iulie 2012

inventar

am trăit şi pe vremea când lucrurile erau mici
şi oamenii mari
când a intra într-o casă însemna
a păşi într-o inimă...

acum oamenii sunt imense
hale magazii depozite pline de lucruri

a-i cunoaşte înseamnă a parcurge
interminabile inventare...

doar undeva în cel mai îndepărtat colţ
printre lucrurile cele mai vechi pe sub
ambalaje mucegăite

acoperită de praf

o
inimă

împietrită...

sâmbătă, 23 iunie 2012

parfumul

înainte de a pleca la lucru
mama mă strângea tare în braţe
şi parfumul ei rămânea multă vreme
în hainele mele

ieşeam la joacă
şi orice copil care se apropia de mine
se oprea deodată uimit întrebându-mă
a ce miroşi? e parfumul mamei.
ce bine miroase!...

clipa aceea de uimire binemirositoare
o regăsesc acum în biserică
pe chipul fiecărui om
ce se lasă îmbrăţişat de Hristos
cu  dragostea unei mame

care trebuie să plece la lucru

în inima lui...

luni, 18 iunie 2012

psalmul Ortodoxiei

unii se laudă cu banii lor
alţii cu armele lor
alţii cu civilizaţia lor...

noi
cu Numele Celui
pe care L-au vândut

pentru banii, armele şi
civilizaţia
lor...

mântuire

demonii nu suportă liniştea.

nu le scapi
decât
în măsura
în care
te
linişteşti.

ortodoxia este
smerenie.

iar smerenia
este întoarcerea
la cei care am fost
înainte de primul
nostru
gând...

taci!
şi
lasă liniştea

trăiască....

vindecare

priveşte golul
din tine
până
devine un
punct.

priveşte punctul
până
devine
o
inimă.

bătând
îţi va
deschide
ochii...

durere

Tăcerea.

între două cuvinte.

ca între
doi
tâlhari...

evadarea

de 44
de ani
inima
sapă
o
ieşire
din
timp.

vorbesc muncesc
râd:
acopăr
sunetul
hârleţului.

într-o zi,
doar
o mască
pe nisipul
clepsidrei:

mormântul
morţii
mele...

duminică, 17 iunie 2012

Campionul

cu ochii mei L-am văzut  
omorând moartea
cu mâinile
goale

spărgându-i faţa
şi rupând-o
de şale...

zdrobindu-i mulţimea
de cranii rânjite
cu rănile din palmele
pironite...

şi-njunghiind-o apoi
cu-nţepături nenumărate
cu şişul sângelui
ţâşnind
din coastele sparte...

şi la urmă i-a tras una
de-au crăpat mormintele
şi văzduhul:

doar plecându-şi
fruntea
şi dându-şi
duhul...



joi, 14 iunie 2012

ortodoxia, cu ochii copiilor

De nu veţi fi precum pruncii....



în fiecare duminică
Dumnezeu găteşte pentru noi.

altarul
e bucătăria

naosul,
sala de mese.

stăm în biserică şi
cu fiecare clipă care trece
aromele vieţii veşnice
sunt tot mai puternice

atât de savuroase încât
de poftă
sufletele dau să iasă din trupuri
alungindu-le
ca pe ale sfinţilor din icoane...

tragem mireasma mâncării
adânc în piept
cu inimi tot mai flămânde şi însetate;
foamea şi setea
sunt
rugăciunea noastră...

deodată
ospătarul iese
cu mâncarea şi băutura în mâini
strigându-ne:

luaţi. mâncaţi...
luaţi şi beţi...

atunci dăm năvală cu toţii
împingându-ne unii pe alţii spre altar
cu toată pofta de viaţă
din noi...
.........................................

mâncăm în tăcere.
nu se aud
decât
plescăiturile de plăcere
ale inimilor...

din când în când
cutremurarea unei nepământeşti fericiri
ne străbate pe toţi:

e freamătul nărilor
care ne gustă
bucuria...