"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

luni, 23 aprilie 2018

recensământ


sub cer
totul e deșertăciune
și vânare de vânt.
Așa ne spune Hristos
cu glasul Eclesiastului.....

de aceea
a făcut Hristos
Biserica din Trupul Său:
ca să-i scoată pe oameni
de sub cer. 
Începând
cu inimile lor.

deci
câte inimi puse în palma lui Hristos
ca să fie scoase de sub cer
atâta Biserică
în bisericile noastre....



23 aprilie


Sf. Gheorghe a biruit lumea.
Așa cum a poruncit Hristos. Tuturor.
Și lumea e un balaur. Care se hrănește
cu fecioria sufletelor.

Hristos a înviat
fecioria noastră. A scos-o din
pântecele balaurului. Și i-a dat puterea
de a învinge lumea.

Doar fecioria sufletului
e purtătoare
de biruință.... Doar ea are curajul
să înfrunte
lumea...



călătorii


va veni moartea
și ne va smulge inimile
și le va arunca în iad...

numai Hristos domnind
în ele
ne poate salva....

”poporul acesta mă cinstește cu buzele
dar inima lui este
departe de Mine.”

n-am venit pe lume
ca să călătorim de la leagăn
la mormânt
ci ca IISUS să călătorească în noi
de la buze la inimă...


duminică, 22 aprilie 2018

autoportret


Atotmilostivul trimite uneori moartea
(mai ales noaptea)
ca să mă antreneze, puțin,
pentru ”meciul cel mare”,
acela pe care 
îl vom avea fiecare
după cea din urmă
suflare...

ultima dată mi-a dat
un ușor upercut în ficat
care, instantaneu, a transformat
un  
”poet ortodox important”
într-un
boț tremurând
de rahat....

iar unii oameni mă cred ”cineva”!!
dar ei nu știu, sărmanii, că inima mea
mai bate 
doar fiindcă,

deși zac învins și zdrobit 
la podea,

Domnul
mă numără încă....


sâmbătă, 21 aprilie 2018

CRUCEA CREDINȚEI


Un lucru trebuie: să stăm și azi
pe crucea credinței în IISUS;
căci ea, cu fiecare zi ce trece,
își duce răstigniții tot mai Sus.....

ecuația Ortodoxiei


cât adevăr, atâta umilință.
câtă umilință, atâta rugăciune.
câtă rugăciune, atâta credință.
și câtă credință, atâta minune....


ultimul vers


iartă-mă, Doamne, c-am îmbătrânit
atât de repede și de urât
de parcă sufletul din mine
în iad deja s-a coborât

și-n carne a-nceput să scrie
povestea chinului ascuns:
că-n fiecare zi pornesc spre Tine
și niciodată n-am ajuns....

zilnicul munte de înfrângeri
îl urc, cu inima, tot mai sfârșit....
ultimul vers s-apropie de buze:
Iartă-mă, Doamne, c-am trăit....